Creșterea viermilor de mătase

Cele mai bune soluri sunt cele brun roşcate de pădure, cernoziomurile, brune podzolice, bogate în substanţe nutritive, bine aerisite, drenate, profunde şi revene.

Din punct de vedere al texturii, cele mai potrivite sunt solurile lutoase şi luto-nisipoase, profund structurate, cu subsol fertil, permeabil şi putere mare de reţinere a apei.

Se vor evita terenurile podzolice, sărăturoase, lăcoviştile, terenurile nisipoase precum şi cele infestate puternic de buruieni şi infectate cu dăunători.

Locurile alese, este recomandat să fie plane sau cu panta lină de 3-4%, expuse spre sud pentru un bilanţ termic cât mai ridicat. Pepinierele trebuie amplasate numai îţi zonele şi microzonele fără brume şi îngheţuri târzii, cu toamne lungi, însorite, cu precipitaţii anuale cuprinse între 550 şi 700 mm, repartizate în special în lunile mai, iunie şi iulie, fără grindini şi vânturi puternice.

Indiferent de cantitatea de precipitaţii care se înregistrează în mod natural, pepinierele trebuie să aibă, în mod obligatoriu sistem de irigaţie pentru a administra apa în momentele critice (semănat, repicat, butăşire etc.)

Nivelul apei freatice este bine să fie cât mai ridicat, dar să nu depăşească nivelul de 1,5 m.

Deşi tehnica modernă dă posibilitatea lucrării solului la adâncime şi dispune de o gamă largă de pesticide, asolamentul în pepiniera de dud este obligatoriu datorită sensibilităţii ridicate a puieţilor de dud la răsărire şi la atacul de nematozi şi rozătoare. Prin cultivarea aceluiaşi teren cu puieţi o perioadă lungă de timp, solul pierde structura şi se epuizează datorită consumului unilateral de substanţe nutritive.

Culturile alese pentru asolament trebuie subordonate şi necesităţilor de furaje ale fermei, trebuie să permită efectuarea mecanizată a lucrărilor, să reducă gradul de îmburuienire, să nu fie mari consumatoare de elemente nutritive şi, foarte important, să elibereze terenul devreme.