Butăşirea în uscat

Fiind o metodă rapidă şi eficientă, butăşirea în uscat va cunoaşte o utilizare mai largă în viitor, pentru înmulțirea soiurilor valoroase de dud. Această metodă foloseşte ca material pentru confecționarea butaşilor tulpinile marcotelor care, de regulă, nu se mai folosesc după fasonare şi lăstarii rezultați după tăierea în uscat a plantelor mamă elită.

Butaşul reprezintă o porțiune de lăstar în vârstă de un an care, detaşată de planta mamă şi pusă în condiții favorabile de creştere, dezvoltă un sistem radicular şi o rădăcină proprie.

Cercetările efectuate în India și în China asupra procesului de butășire la dud au stabilii că, capacitatea de înrădăcinare a butaşilor depinde de soi, vârstă, dezvoltarea stadială şi condițiile ecologice.

Formarea rădăcinilor este stimulată în special, de auxine care migrează în partea bazală a butaşilor. Tratarea artificială a butaşilor cu substanțe sintetice stimulatoare provoacă înrădăcinarea butaşilor şi la unele soiuri de dud, care nu elaborează în mod natural cantități suficiente din acest hormon stimulator al creşterii.

Recoltarea lăstarilor se face fie în a doua jumătate a lunii februarie şi se stratifică corespunzător, fie în preajma butăşirii.

Lungimea butaşului în medic este de 20-25 cm, cu cel puțin 3 muguri normal dezvoltați şi sănătoşi, precum în imaginea următoare.

Recoltarea butașilor de dud a - recoltarea butașilor din lăstarii anuali; b - butaș de dud recoltat de la baza lăstarului; c - fasonarea butașului de 20-25 cm lungime

Se preferă butaşii mai groşi, cu peste 10 mm diametru la bază, care posedă o cantitate mai mare de substanțe nutritive de rezervă. Pe lângă grosimea optimă, butaşul de calitate trebuie şi aibă o coajă cât mai netedă, fragedă, fără răni şi atacuri de boli.

Deşi în literatura de specialitate se precizează că secțiunea de la baza butaşului trebuie să fie perpendiculară pe ax, cercetările mai recente au evidențiat că efectuarea unei tăieturi oblice de 1-2 cm, urmată de alta către vârf tot oblică, dar scurtă, stimulează formarea căluşului şi asigură un procent mai mare de înrădăcinare. Tăietura, de la vârf se execută opus ochiului la 1 cm deasupra acestuia, iar la bază la 1 cm sub ochi.

Substratul de înrădăcinare, gros de 15-20 cm, are la bază un amestec de mraniță în cantitate de 30 t/ha cu carbonat de calciu în cantitate de 50 kg/ha, peste care se așează stratul de pământ, modelat în brazde late de 1 m şi lungi de 20-25 m. Pentru menținerea umidității şi încălzirii, substratul se acoperă cu folie de polietilenă cu cel puțin 15-20 zile înainte de plantare. Plantarea se efectuează în momentul când temperatura din substrat se menține la 20°C timp de 5-6 zile consecutive, şi se realizează imediat după tratarea cu biostimulatori. Butaşii de agud se introduc în orificiile făcute în prealabil în folia care acoperă substratul.

O altă metodă constă în producerea butaşilor înrădăcinați în solarii, situație în care plantarea butaşilor se poate face la sfârşitul lunii martie şi prima decadă a lunii aprilie.