Sistemul de întreţinere şi lucrare a solului
Dintre etapele complexului de măsuri agrotehnice care favorizează crearea unor condiții optime pentru nutriția şi dezvoltarea duzilor, sistemului de întreținere şi lucrare a solului îi revine un rol determinant.
Sistemul de întreținere a solului în plantațiile de duzi, care favorizează cel mai mult creşterea pomilor şi producția de frunze, este ogorul permanent. El reprezintă cheia reglării regimului hidric, termic şi de aerație în masa solului. Prin operațiile de lucrare a solului se urmăresc mai multe obiective:
- afânarea şi mărunțirea solului pe o anumită adâncime;
- încorporarea îngrăşămintelor organo-minerale şi a resturilor vegetale;
- creşterea permeabilității solului;
- înmagazinarea şi păstrarea apei;
- stimularea activității microbiologice şi de dezvoltare a sistemului radicular;
- combaterea bolilor, a dăunătorilor şi buruienilor.
Înțelenirea permanentă a plantațiilor de dud este cu desăvârșire contraindicata. Necultivarea creează o puternică concurență pentru apă şi substanțele nutritive, mai ales că, atât buruienile cât şi dudul sunt mari consumatoare de apă, iar perioadele lor critice coincid; concurența este cu atât mai mare cu cât regimul de precipitații este mai scăzut, fapt care se răsfrânge, în primul rând, asupra producției de frunză. Pe solul permanent inierbat, aerația este slabă iar activitatea microorganismelor aerobe scade, atrăgând implicit un conținut scăzut în nitrați şi fosfor asimilabil. Principala lucrare, căreia trebuie să i se acorde cea mai mare atenție, este afânarea solului pe intervalele dintre rânduri şi pe rând. Toamna, după căderea frunzelor, se execută o arătură adâncă la 20-22 cm, cu răsturnarea brazdei, când se încorporează şi îngrășămintele organice şi minerale (fosfatice şi potasice). Întoarcerea brazdelor se va face înspre tulpina duzilor, pentru a acoperi masa rădăcinilor cu un strat mai gros de pământ, protejând-o împotriva înghețului. Prin formarea unei coame de-a lungul rândurilor şi deschiderea unui şanț pe mijlocul intervalului, se înlătură pericolul stagnării apelor, provenite din ploi sau topirea zăpezilor, în zona rădăcinilor. În plantațiile tinere, toamna, solul se afânează la circa 6 cm adâncime – în zona care este explorată de rădăcini – şi se măreşte progresiv până la 20-25 cm în porțiunea neocupată de rădăcini. Banda de teren de-a lungul rândurilor de duzi se lucrează, manual cu sapa, astfel încât să nu rămână pâlcuri de buruieni, în care se instalează de obicei șoarecii de câmp, pentru iernare. |
Mobilizarea solului trebuie încheiată înainte de venirea înghețurilor, iar arătura rămâne în brazdă crudă, negrăpată.
Primăvara, lucrarea solului în plantații începe cu arătura superficială, la 10-12 cm, care realizează şi nivelarea terenului dintre rândurile cu duzi.
În cursul perioadei de vegetație, solul se lucrează ori de câte ori este necesar, cu ajutorul cultivatorului sau al frezei pe solurile uşoare, al grapei cu discuri pe cele medii şi grele. Numărul şi felul lucrărilor superficiale se stabilesc în funcție de natura solului, regimul de precipitații, gradul de îmburuienire a plantațiilor etc.
În plantațiile în care nu se pot efectua lucrări mecanizate, întreținerea solului se face cu ajutorul plugului sau prăşitorii trase de animale.
Pământul din jurul duzilor plantați izolat se desfundă manual la cazma, pe o circumferință egală cu proiecția coroanei pe sol. Vara, pământul săpat se menține mereu afânat fără buruieni. Apele provenite din ploi şi zăpezi, circulația oamenilor şi a maşinilor, precum şi lucrările anuale făcute an de an la aceeaşi adâncime, favorizează formarea în substratul arabil a unui strat bătătorit numit „hardpan” sau „talpa plugului”. Astfel, permeabilitatea solului scade, iar procesele biochimice din sol sunt stânjenite, astfel încât duzii îşi micşorează simțitor potențialul lor vegetativ şi productiv.
Pentru restabilirea vigorii sistemului radicular, slăbit din cauza înrăutățirii condițiilor de viață din masa solului, se recomandă redesfundarea parțială. Lucrarea se aplică pe toate tipurile de sol, în afară de cele pietroase şi nisipurile nefixate. La acestea din urmă, brazda nu se răstoarnă, iar pentru adâncire se foloseşte subsolajul la 50-60 cm.
De obicei, lucrarea de redesfundare parțiala se face toamna, după căderea frunzelor, şi primăvara înainte de dezmugurit. Condiția de bază pentru reuşita lucrării este asigurarea cu umiditate, îndeosebi după redesfundare. În nici un caz, nu trebuie ca lucrarea să fie efectuată în primăverile sau toamnele secetoase. Lucrarea se execută pe mijlocul fiecărui interval, sau din două în două intervale într-un an şi pe restul intervalelor în anul următor, sau chiar peste doi ani. Pe ambele părți ale rândurilor cu duzi se lasă o fâșie de teren de 45-50 cm, pentru a preveni ruperea lăstarilor şi distrugerea rădăcinilor. Odată cu redesfundatul, se aplică pe fundul brazdei şi doza de îngrăşăminte organice bine descompuse în amestec cu cele chimice.
Efectul erbicidării în cultura dudului intensiv, aplicând Simazin 55%, Saminol, Vanduron etc., s-au constatat simptome evidente de fito-toxicitate, care au dus, în final, la uscarea tufelor de dud.
Erbicidul „Gramoxone”, administrat în cursul vegetației în doze de 3-4 l/ha (1 000 1 soluție/ha), nu a afectat dezvoltarea dudului în cultură intensivă, distrugând buruienile din plantații.