Soiuri şi hibrizi de dud existenţi în ţara noastră

 

 În ţara noastră, fondul biologic al dudului cuprinde 40 de soiuri adaptate condiţiilor de climă şi sol, cu rezistenţă sporită la ger şi secetă, cu creştere viguroasă, longevitate mare şi producţii ridicate de frunză.

Dintre soiurile cele mai răspândite şi apreciate în ţara noastră sunt:

Soiul Lugoj – un soi de vigoare mijlocie, foarte rezistent la ger, cu producţii mari şi susţinute de frunză. Are lăstari de culoare deschisa şi înfrunzire târzie. Frunzele sunt de forma cordată, mari şi consistente, cu o suprafaţă medie de 173 cm2, susţinute de un peţiol cu jgheab. Vârful limbului este lung acuminat, baza adânc cordată, iar marginea neregulat seraţi.

Soiul Orşova – un soi cu înfrunzire timpurie, rezistent la atacul de bacterioză şi deosebit de rezistent la ger. Este de vigoare mijlocie, cu lăstari de culoare deschisă. Frunza este de formă ovală, cu o suprafaţă medie a limbului de 160 cm2 şi cu vârful limbului acuminat, baza adânc cordată, iar marginea neregulat serată.

Soiul Calafat – un soi cu înfrunzire mai târzie şi lăstari de culoare deschiși, rezistent la ger şi secetă. Frunzele, de dimensiuni mari, prezintă o suprafaţă medie de 191 cm2. Forma limbului este cordată, cu vârful acuminat, baza adânc cordată şi marginea neregulat şi dur serată. Are o valoare nutritivă ridicată, datorită conţinutului bogat în substanţe proteice şi apă.

Soiul Galicea – un soi cu înfrunzire timpurie, foarte rezistent la ger şi deosebit de rezistent la atacul de bacterioză. Frunzele au formă cordată, cu o suprafaţă medie de 206 cm2. Vârful limbului este acuminat, baza adânc cordată şi marginea neregulată. Culoarea limbului este verde-deschis şi suprafaţa gofrată. Emite cu uşurinţă rădăcini adventive, fiind indicat pentru înmulţirea prin marcotaj şi butăşire.

Soiul Eforie – un soi viguros, cu înfrunzire mai timpurie şi foarte rezistent la ger. Are frunze foarte consistente, de formă cordată şi dimensiuni mari, cu o suprafaţă medie a limbului de 179 cm2. Vârful limbului este acuminat, baza adânc cordată, iar marginea serată. Frunza este de un verde-închis, adusă în formă de jgheab, ceea ce determină recunoaşterea uşoară a acestui soi.

Soiul Ucraina – a fost adus din U.R.S.S. în anul 1957 sub formă, de ramuri altoi. Este un soi viguros, cu lăstari de culoare deschisă, fără ramificaţii laterale, rezistent la ger, cu înfrunzire mai târzie şi relativ rezistent la atacul bacteriozei. Culoarea limbului este verde-închis, iar suprafaţa netedă, cu un luciu pronunţat. Are o prindere bună la altoire şi se înmulţeşte uşor prin marcotaj şi butăşire.

 

 Soiul Hu-sang – soi adus din China în anul 1954. Este un soi de mare producţie, cu creştere viguroasă, rezistent la ger, chiar şi în iernile mai aspre, şi care prezintă o înfrunzire mai târzie. Frunza este mare, de formă cordată, cu vârful acuminat, baza adânc cordată, marginea serată, de un colorit verde-deschis, cu suprafaţa netedă şi strălucitoare. Are o valoare nutritivă ridicată datorită bogăţiei în apă şi substanţelor proteice. Este un soi care se înmulţeşte uşor prin marcotaj, având o prindere bună la altoire.

Soiul Bulgaria – soi adus de la Staţiunea „Harmanli” din Bulgaria, în anul 1961. Este un soi viguros, rezistent la secetă şi potrivit de rezistent la ger. Frunza este de formă cordată, cu dimensiuni mari şi culoare verde-intens.

 Soiul Kokuso 21 – este singurul din grupa soiurilor de provenienţă japoneză, cu frunza întreagă, existent în ţara noastră. Prezintă o creștere foarte viguroasă şi frunze de dimensiuni foarte mari. Deşi este slab rezistent la ger, dă producţii mari de frunză, datorită capacităţii sale de refacere foarte rapidă.

Soiul Ichinose – soi care provine dintr-o mutaţie mugurală, cu o mare putere de creştere şi destul de rezistent la ger, în condiţiile din sudul şi vestul ţării.

Produce mari cantităţi de frunză încă din primii ani de la plantare, cu o ridicată valoare nutritivă, foarte indicat pentru forma de tufă joasă, datorită gradului pronunţat de lăstărire.

 Hibridul sovietic este de vigoare mijlocie, cu lăstari de culoare deschisă, cu înfrunzire timpurie, rezistenţă pronunţată la ger şi secetă şi destul de rezistent ia atacul bacteriozei. Are frunze lobate şi consistente, cu vârful limbului lung acuminat, baza cordată şi marginea neregulat serată.

 În plantaţii intensive dă producţii ridicate de frunză, cu o valoare nutritivă corespunzătoare.

 Hibridul selecţionat de provenienţă românească, prezintă o importanţă economică deosebită, datorită faptului că este aclimatizat pentru zonele mai reci ale ţării.

 Este de vigoare mijlocie, cu înfrunzire mai târzie, foarte rezistent la ger şi secetă, rezistent la atacul de bacterioză. Prezintă lăstari de culoare mai deschisă şi frunze de mărime mijlocie, de formă cordată, consistente, care se ofilesc greu – în 12 ore pierzând 15% din greutatea iniţială.

Suprafaţa limbului este netedă, de culoare verde-închis şi cu luciu pronunţat. Peţiolul, prevăzut cu un jgheab, conţine mult latex şi arc o lungime medic de 6 cm.

Dă rezultate bune în condiţiile cultivării sub formă de tufă şi trunchi şi a aplicării anuale a tăierilor de producţie.

Dudul comun reprezentat de populaţiile locale de natură hibridă, este răspândit în toate zonele ţării.

Se caracterizează printr-o pronunţată rezistenţă la ger şi înfrunzire timpurie. Prezintă lăstari de culoare închisă, cu ramificaţii laterale, care îngreunează recoltarea frunzei.

Forma limbului, în majoritatea cazurilor, este ovată, mai rar cordată. Şi, foarte rar, rotundă. De cele mai multe ori, frunzele sunt puternic crestate, mici şi subţiri.

Soiul local de dud comun dă producţii mici de frunză cu un conţinut scăzut în apă, acid ascorbic şi substanţe proteice, determinând valoarea redusă a frunzei în creşterea viermilor de mătase.

Deoarece frunza dudului comun este puţin consistentă. Şi se deshidratează uşor, pierzând în 24 ore 52,3% din greutatea iniţială, nu este consumată cu plăcere de către viermii de mătase.

De asemenea, formează, fructe multe ce se maturează, în mare parte, în ultima vârstă a creşterilor de primăvară, ceea ce îngreunează mult culegerea frunzei şi administrarea ei în hrana viermilor de mătase.