Creșterea viermilor de mătase

Dudul, originar din Asia meridională, unde este cunoscut de peste 3000 de ani, a pătruns în Europa odată cu introducerea creşterii viermilor de mătase. El este răspândit în Extremul Orient, îndeosebi în China şi Japonia, în Asia de sud, în Orientul Mijlociu, în partea de sud a Europei, limita nordică a răspândirii lui fiind între paralele de 55—60°, iar cea sudică la paralela de 20°. În ceea ce priveşte longitudinea, se întinde de la 150° longitudine estică la 150° longitudine vestică. În Europa se dezvoltă, cel mai bine la limita nordică a paralelei de 46°.

Poziţia geografică a ţării noastre, condiţiile de relief, climă, sol, substrat litologic şi apă freatică au făcut posibilă creşterea şi dezvoltarea dudului. Plasticitatea ecologică şi capacitatea de adaptare a dudului reies şi din faptul că dudul s-a răspândit mult şi la deal, în zona de stepă, şi silvostepă, având o largă arie de răspândire, de la şes până la altitudinea de 500—600 m.

 În ţara noastră, dudul este întâlnit la şes şi în zona colinară până la limita inferioară, a etajului de coniferic.

Prezenţa Munţilor Carpaţi în interiorul ţării oferă nenumărate zone cu microclimat, expoziţie şi soluri dintre cele mai variate care facilitează cultura dudului.

Un bun exemplu în acest sens este reprentat de duzii existenţi pe marginea drumurilor şi şoselelor din judeţele Timiş, Caraş Severin, Dolj, Buzău, Arad, care au o vârstă de peste 200 ani.

Soiurile de dud aflate în cultură prezintă o mare diversitate de forme, biotipuri şi ecotipuri cu însuşiri heterogene sub aspectul dezvoltării plantelor, productivităţii lor şi calităţii frunzei.

Având în vedere că sericicultura nu poate fi concepută fără asigurarea unei baze furajere corespunzătoare, este important să se ia în considerare creşterea producţiei plantaţiilor existente, creşterea densităţii la unitatea de suprafaţă și îmbunătăţirea metodelor de combatere a bolilor şi dăunătorilor.