Creșterea viermilor de mătase

Tăierile de întreținere a coroanei se pot executa atât în perioada de repaus, cât şi în cea de vegetație. Se suprimă, în primul rând, ramurile uscate, rupte, atacate de boli şi dăunători. Îndepărtarea acestor ramuri se face prin tăiere la inel. Rănile cauzate de ferăstrău, având un diametru mai mare de 3 cm, se netezesc cu un cosor bine ascuțit şi apoi se ung cu mastic sau cu vopsea. Ramurile tăiate se adună în grămezi, se transportă în afara plantației şi se ard cât mai repede, pentru a nu servi ca focare de infecție.

Aceste tăieri se aplică şi duzilor bătrâni intrați în declin, ale căror trunchiuri şi ramuri ale coroanei, pe o lungime oarecare, sunt sănătoase, dar către periferia coroanei încep să se usuce.

Dacă sistemul radicular al acestor duzi este sănătos, cum de regulă se întâmplă, coroana nou formată este mai viguroasă şi are un potențial vegetativ şi productiv mare. Seva brută, furnizată de sistemul radicular (intact-neamputat), în drumul său către coroană, va hrăni din abundență ochii latenți şi porțiunile de tulpină rămasă. Ochii latenți, sub presiunea sporită a sevei şi în prezența celorlalte condiții necesare (căldură şi umiditate), trec foarte repede din stare latentă în cea de viață activă, cresc puternic, realizează dimensiuni mari, permițând astfel restabilirea părții aeriene tăiate.

La întinerire trebuie să se ia în considerație neapărat starea de sănătate a sistemului radicular, deoarece numai un sistem radicular sănătos este capabil să formeze, într-un timp scurt, o nouă coroană.

Gradul de întinerire este corelat cu starea fiziologică a pomului şi se stabileşte, întotdeauna individual, luând în considerare înălțimea până la care sunt sănătoase ramurile schelet ale coroanei, grosimea acestora şi felul în care sunt dispuse pe coroana. Tăierile pot merge până la ramuri cu un diametru maxim de 20-25 cm, iar ramurile se scurtează la 40-50 cm.