Particularitățile creșterii - Principalele faze de vegetaţie (fenofaze)
| Index articol |
|---|
| Particularitățile creșterii |
| Fazele de vegetație |
Principalele faze de vegetaţie (fenofaze)
În biologia dudului, perioada activă se împarte în faze de vegetaţie, numite „fenofaze”, care au mare importanţă pentru stabilirea momentului declanşării incubaţiei ouălor de viermi de mătase şi respectiv de creştere a larvelor. În urma experienţelor efectuate, s-a stabilit că incubaţia trebuie începută şi condusă în aşa fel încât ecloziunea larvelor să coincidă cu momentul în care dudul arc 3-5 frunzuliţe, când sunt acumulate mari cantităţi de glucide şi substanţe azotoasc neproteice în plin proces de hidroliză, dominând procesul de sinteză. În acest fel, se asigură hrănirea viermilor de mătase cu frunză de calitate, corespunzător proceselor fiziologice care au loc în organismul larvelor în diferite etape. De aceea vom insista asupra următoarelor fenofaze: dezmuguritul, apariţia frunzei a treia, înfrunzirea totală, încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor. Dezmuguritul începe în momentul când mugurii încep să se umfle, proces declanşat de apariţia temperaturii de 8-10°C, timp de aproximativ două săptămâni. Dezmuguritul cuprinde trei etape: - umflarea mugurelui; - apariţia a două-trei frunzuliţe sub formă de „cioc de rândunică”; - apariţia frunzelor deasupra solzilor, când se vede şi peţiolul. Apariţia frunzei a treia arc loc după cea 28-30 zile de la umflarea mugurilor şi se situează în jurul datei de 30 aprilie-4 mai în zona de sud şi 8-10 mai în zona ţării, în imediata vecinătate a Dunării, unde dezmuguritul şi apariţia frunzei a treia sunt foarte timpurii. Desigur, această, perioadă este influenţată de caracteristicile climatice ale fiecărui an şi în funcţie de soiul de dud. După trecerea a 20-22 zile cu temperaturi peste 5°C, orice scădere bruscă de temperatură este primejdioasă pentru mugurii de dud. |
Mugurii laterali (dorminzi) înlocuiesc mugurii axilari în caz de îngheţ, iar după 16-18 zile înfrunzesc.
În prima etapă, se dezvoltă mugurii care se găsesc în partea de sus a lăstarului, apoi cei din mijlocul lăstarului şi, cel mai târziu, mugurii de la baza acestuia.
Faza se desfăşoară integral pe seama substanţelor de rezervă ale dudului şi ca atare, din punct de vedere biochimic, predomină procesul de hidroliză faţă de cel de sinteză care abia începe.
Creşterea intensivă a lăstarilor (înfrunzirea totală). Odată cu creşterea suprafeţei foliare şi maturarea frunzelor sporeşte cantitatea de substanţe asimilate, determinând un ritm accentuat de creştere a lăstarilor.
Frunza de dud are o perioadă de creştere, de 20-30 zile din momentul desmuguririi şi până la dezvoltarea maximă. Atunci când apar variaţii de temperatură, creșterea stagnează şi se reia ulterior.
În anii cu veri secetoase şi călduroase se înregistrează o încetinire a ritmului de creştere a lăstarilor, după care urmează al doilea val de creştere până în toamnă.
Prelungirea perioadei de creştere a lăstarilor se întâlneşte şi în cazul duzilor îngrăşaţi în exces sau prea târziu cu azot, ceea ce împiedică maturarea ţesuturilor şi creează condiţii pentru degerarea lor în cursul iernii.
Încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor începe când adaosul de creştere de la o zi la alta este în scădere şi se termină când în vârful lăstarilor se conturează mugurele apical. Formarea mugurilor terminali este favorizată de apariţia şi acumularea acidului abscisic (ABA) regulator de creştere cu acţiune inhibitoare.