Particularitățile creșterii

Index articol
Particularitățile creșterii
Fazele de vegetație

Particularităţile creşterii şi dezvoltării dudului

Caracterizarea perioadelor de creştere din ciclul anual

În vederea organizării ştiinţifice a proceselor de incubaţie şi creştere a viermilor de mătase, este necesară cunoaşterea unor particularităţi de creştere a dudului astfel încât, anual, pe bază de date precise, să se stabilească epoca optimă de realizare a creşterilor, diferenţiată pe zone naturale.

 

În ciclul anual al dudului se deosebesc două perioade distincte:

- perioada latentă, sau de repaus relativ;

- perioada activă, sau de vegetaţie.

Între acestea mai sunt două perioade intermediare, și anume:

- perioada de trecere de la repaus la starea de vegetaţie;

- perioada de trecere de la starea de vegetaţie la repaus relativ. 

Perioada de repaus la dud începe din momentul când temperatura scade menţinându-se mai multă vreme sub 0°C şi durează până la începutul primăverii când temperatura se menţine între 0° şi 5°C. În acest timp, duzii îşi reduc la maximum funcţiunile fiziologice, fără ca acestea să înceteze complet, de aceea se vorbeşte de un „repaus relativ”.

Data la care începe şi se sfârşeşte perioada de repaus este variabilă în funcţie de soi, de vârsta şi starea duzilor. La duzii tineri, perioada de repaus începe şi se termină mai târziu decât la duzii maturi.

Calendaristic, perioada de repaus durează, în sudul ţării, de la 15-20 noiembrie până la 10-15 martie, iar în nord, de la 10-15 noiembrie, până la 15-25 martie.

În această perioadă, se execută tăierile în uscat în plantaţiile de dud, destinate hrănirii viermilor de mătase.

Perioada de vegetaţie începe odată cu circulaţia de primăvară a sevei, care provoacă desmugurirea şi se termină cu căderea în masă a frunzelor.

La dud, temperatura de +10°C reprezintă pragul biologic de la care se declanşează vegetaţia.