Factorii de mediu - Tipurile de sol prielnice dudului
| Index articol |
|---|
| Factorii de mediu |
| Lumina |
| Apa |
| Solul |
| Simptome |
Solul
Deşi dudul creşte pe o gamă largii de soluri, ceea ce dovedeşte că nu are pretenţii prea mari faţă de acest factor, nu toate tipurile de sol sunt deopotrivă favorabile dezvoltării sale normale.
Plantaţiile moderne, rentabile, cu producţii de frunză mari şi ieftine, se obţin numai în condiţii de climă şi sol bine precizate şi cu respectarea tuturor aspectelor tehnologice.
În general, solurile destinate înfiinţării de plantaţii de dud, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să aibă o textură luto-nisipoasi şi o compactitate mijlocie;
- să fie bogate în substanţe minerale şi organice;
- să fie bine aerisite, permeabile, să se încălzească uşor;
- să aibă un pH cuprins între 5-6,5.
Cele mai bune terenuri sunt cele cu grosimea de peste 0,8 m, cu structură granulară, potrivit de umede, cu apă freatică sub 2,5 m şi bogate în substanţe nutritive.
În solurile argiloase şi reci, cu apă stagnantă, dudul se dezvoltă slab, iar în solurile uscate şi pietroase, pe lângă producţii scăzute, căderea frunzelor are loc mai timpuriu.
Experienţele efectuate la Dăbuleni şi Bechet pe soluri nisipoase au arătat că, în condiţii de irigare şi fertilizare, nisipurile pot fi un mediu edafic favorabil extinderii plantaţiilor de dud.
| Se vor evita cu desăvârşire, la înfiinţarea plantaţiilor, terenurile sărăturate, cele cu apă freatică la suprafaţă, precum şi cele pietroase sau bogate în clor. Sunt nocive pentru dud carbonatul de sodiu, clorura de sodiu, sulfatul neutru de sodiu în cantităţi de 0,2-0,6%. Pe asemenea soluri, duzii au viaţă scurtă şi încep să piară chiar în primii ani după plantare. Pe pante, dudul se va amplasa în treimea inferioară sau mijlocie cu o înclinaţie maximă de 15°. Nu sunt recomandate pantele abrupte, frământate, slab fertile şi nici baza pantelor din văile înguste unde brumele târzii de primăvară sunt destul de frecvente. Din rezultatele obţinute de fermele sericicole, a reieşit că producţii mari şi constante de frunză nu se pot obţine decât pe soluri profunde, fertile, bine structurate pentru a permite pătrunderea rădăcinilor, a apei, a aerului şi a bacteriilor, factori care condiţionează realizarea proceselor de viaţă şi hrană a plantei. În terenurile înierbate, acţiunea microorganismelor este slabă, stratul extern al solului se usucă, substanţele hrănitoare solubile ies la suprafaţa solului fără a putea fi folosite de rădăcinile duzilor, care suferă, în acelaşi timp, de lipsa oxigenului. Un rol important revine conţinutului în substanţe nutritive care este variabil, în funcţie de proprietăţile, fizice, chimice; şi biologice ale solului, de gradul de aprovizionare cu elemente fertilizante, condiţii climatice, volumul producţiei etc. Azotul este foarte necesar pentru plante, deoarece este un element care intră în compoziţia celulelor şi a clorofilei. Când dudul este aprovizionat cu cantităţile necesare de azot, creşte viguros şi are un frunziş bogat, de culoare verde-închis. Dacă azotul lipseşte din sol, duzii cresc slab, au frunze îngălbenite şi dau recolte mici. Fosforul determină dezvoltarea rădăcinilor şi grăbeşte coacerea lemnului, mărind rezistenţa dudului la ger. Potasiul intensifică procesul de formare a clorofilei şi amidonului, accelerând procesele de lignificarea lăstarilor şi mărind rezistenţa plantei faţă de bolile criptogamice. Calciul are o influenţa mare asupra dezvoltării normale a frunzelor şi asupra formării perilor absorbanţi pe rădăcini. Magneziul intră în compoziţia clorofilei și are, deci, importanţi în sintetizarea substanţelor organice în frunze. Sunt nocive pentru dud următoarele clemente: carbonatul acid şi neutru de sodiu, clorura de sodiu şi sulfatul neutru de sodiu. |