Drumul mătăsii | Istoria sericiculturii | Rolul lui Zhang Qian - Drumul mătăsii | Istoria sericiculturii | Rolul lui Zhang Qian
| Index articol |
|---|
| Drumul mătăsii | Istoria sericiculturii | Rolul lui Zhang Qian |
| Drumul mătăsii - pagina 2 |
Mătasea chinezească era adusă în vestul continentului european urmând şi alte căi mai nordice, plecând însă tot din capitala Xian.
Importanţa „Drumului Mătăsii" nu constă numai în înlesnirea schimburilor comerciale, ci el a fost o cale deosebit de importantă pentru schimburile politice, culturale, schimburi de idei şi informaţii dintre civilizaţiile şi popoarele lumii.
Este de menţionat faptul că pe pereţii din palatul subteran al pagodei Dayan din oraşul Xian, se găsesc lipite picturi cu o lungime de 120 m şi o lăţime de 1,5 m, care reprezintă tablourile „Drumul Mătăsii", realizate de profesorul Peng Li şi colegii săi. Pentru realizarea acestor picturi ei au lucrat timp de 450 zile.
În afară de transportarea mătăsii din China pe uscat, deseori s-a folosit şi calea maritimă, mai ales când mărfurile erau destinate Japoniei şi Coreei.
Prima rută maritimă Japonia-China pleca din oraşul Osaka, trecea prin insulele Kyushu, Iki şi Isshima, apoi continua pe litoralul coreean, trecea prin Marea Galbenă și ajungea la peninsula chineză Shandong. Acest drum mai este cunoscut şi sub numele de „ruta maritimă de nord". Calea maritimă spre India, deci spre Sud, îşi avea începutul în Peninsula elzhou, pe lângă Insula Hainan, continua de-a lungul coastelor Vietnamului, Thailandei, Birmaniei, Peninsulei Malaya şi ajungea în India la Kancipuram. Din India, chinezii aduceau mărfuri scumpe ca: perle, pietre preţioase, primite în schimb pentru mătase. Drumuri maritime legau China cu India, Indonezia şi Sri Lanka (secolul V), încât mătasea chinezească ajunsese şi în aceste ultime două state. |
Tot pe cale maritimă se transporta mătase la Aden, iar de aici pleca spre Zan-zibar şi Mogadiscio în Somalia; drumul continua pe Marea Roşie la Mecca şi Cairo.
În secolele XV şi XVI, căile maritime ale mătăsii au pus în legătură Asia cu Africa, Europa şi America de Sud şi de Nord.
Prin drumurile mătăsii s-au făcut cunoscute lumii multe din realizările ştiinţifico-tehnice ale Chinei cum sunt: praful de puşcă, busola, tiparul cu caractere mobile şi altele.
Deoarece căile pe uscat prezentau mult mai multe dificultăţi, ele au fost treptat date uitării şi folosite căile maritime, pe care se poate ajunge până la Roma, plecând din China sau India.
Pe măsură ce producţia de mătase s-a dezvoltat în alte regiuni ale globului, mătasea chinezească a fost tot mai puţin solicitată, iar drumurile ei părăsite.
În zilele noastre „drumurile mătăsii", sunt considerate ca fiind căi de răspândire a civilizaţiei, tehnicii şi culturii între state, încât este nepotrivit să fie uitate. Studierea lor detaliată a fost preluată prin programe speciale U.N.E.S.C.O., iar prima expediţie a fost deja organizată. La încheierea expediţiei, a avut loc la Urumqi un mare Simpozion Internaţional asupra Drumului Mătăsii, la care au participat mai bine de 70 de cercetători şi specialişti, care au prezentat comunicări asupra rezultatelor propriilor cercetări ştiinţifice. S-au analizat originile, dimensiunile şi rolul Drumului Mătăsii în istoria mondială. Alte comunicări au analizat detaliile materiale ale acestui drum legendar, printre care monede de aur şi argint, obiecte de cristal etc. Rezultatele cercetărilor dovedesc varietatea schimburilor care au avut loc între civilizaţiile orientală şi occidentală prin intermediul Drumului Mătăsii.
Unii cercetători au prezentat la simpozion lucrări despre vestigiile cultural-istorice de pe traseul Drumul Mătăsii, păstrate până în zilele noastre.