Boli și dăunători ai dudului - Boli produse de ciuperci
| Index articol |
|---|
| Boli și dăunători ai dudului |
| Viroze |
| Bacterioze |
| Ciuperci |
| Dăunătorii |
Antracnoza sau brunificarea frunzelor este provocat de ciuperca Mycosphaerella mori (Fuck) cu forma conidiană Cylindrosporium mori (Lev. Beri) şi, în special, primăvara şi toamna.
Pe frunze se formează pete mici, circulare la început, care pe măsură ce se măresc devin alungite. Centrul petelor capătă o coloraţie alb-gălbuie la mijloc şi înconjurată de un inel roşiatic. Pe suprafaţa acestor pete se observă puncte albe care sunt lagărele de conidii ale agentului patogen. Frunzele puternic atacate se îngălbenesc şi cad chiar în timpul vegetaţiei. Când sunt atacate nervurile, mai ales la frunzele tinere şi foarte tinere, limbul se deformează şi se răsuceşte. Ciuperca iernează sub formă de micelii pe frunzele căzute. |
Acestea reprezintă forma de rezistenţă care produce, primăvara, infecţia duzilor sănătoşi. Conidiile, care sunt organe de diseminare ale ciupercii, germinează la suprafaţa ţesuturilor, dând un filament de germinaţie care perforează cuticula, hifa primară evoluând la început la nivelul membranei externe a epidermei, mai târziu pătrunzând în adâncime.
Principalii factori care influenţează apariţia şi dezvoltarea ciupercii sunt umiditatea şi temperatura, boala putând să producă pagube mari în anii ploioşi.
Combaterea antracnozei se face prin:
- arături de toamnă şi primăvară pentru distrugerea frunzelor atacate;
- aplicarea corectă şi la timpul optim a lucrărilor de întreţinere şi a tăierilor de producţie;
- după terminarea creşterilor de viermi de mătase, se pot face stropiri cu zeamă bordeleză 3%, Mancozeb 0,2%, Turdacupral 0,4%, Topsin 0,07-0,1%.
Făinarea dudului este o boală provocată de ciuperca Uncinula mori, care face parte din familia Erysipha- ceae. Boala este foarte păgubitoare prin caracterul atacului, fiind afectate toate organele verzi ale dudului, chiar şi fructele. Pe organele atacate se observă o pâslă albă-cenuşie, care poate acoperi, în întregime sau numai parţial, organul respectiv, în funcţie de intensitatea atacului. Această pâslă este formată din conidioforii şi conidiile ciupercii, care sunt organele de înmulţire şi răspândire a ei în timpul perioadei de vegetaţie. În urma atacului puternic, frunzele se îndoaie către faţa superioară, fiind acoperite de miceliul ciupercii. Boala se manifestă pe lăstarii tineri, pe care se observă pulberea albă-cenuşie, sub care ţesuturile se brunifică. Acumulându-se în cantitate mare, conidiile dau aspectul prăfos, caracteristic. Vântul le transportă cu uşurinţă pe alte organe sănătoase, unde provoacă noi infecţii. Ciuperca iernează sub solzii mugurilor pe frunzele bolnave, pe limbul sau peţiolul acestora în micelii de hibernare, iar primăvara apar din nou. Un rol important în combaterea făinării, cât şi a celorlalte boli specifice dudului, îl au şi măsurile agrotehnice. Aplicarea corectă a tăierii de producţie şi în uscat contribuie la reducerea substanţială a atacului de făinare. Deoarece buruienile creează condiţii foarte bune dezvoltării făinării, lucrările solului trebuie aplicate la timp. Metoda de combatere cu produse pe bază de sulf (măcinat, coloidal, zeamă sulfocalcică etc.) şi de tip sistemic (Topsin, Derosal, Benlate etc.) în concentraţie de 0,1% dă rezultate deosebit de bune. Uscarea lăstarilor de dud este o boală de debilitate favorizată de afectarea, lăstarilor în urma gerurilor. Pe aceste afecţiuni apar pustulc roşii-cărămizii, pe care se formează fructificaţiile ciupercilor. Prin uscarea lăstarilor şi prin leziunile profunde şi mari pe care le formează pe trunchiul duzilor, această boală este mai periculoasă chiar decât atacul de bacterioză. |
Combaterea uscării lăstarilor de dud se face prin tăierea ramurilor bolnave, primăvara timpuriu, şi arderea lor.
Putregaiul alb al rădăcinilor este frecvent răspândit în pepinierele şi plantaţiile de dud sub formă de tufă joasă. Agentul patogen este ciuperca Roseminia necatrix (Hart) Berl şi face parte din familia Sphaeriaceae.
Pe scoarţă şi sub scoarţa unui dud atacat se observă o pâslă albicioasă, fină, constituită din nişte cordoane fibroase formate din filamentele ciupercii. Acestea se întind de la o rădăcină la alta şi pot trăi în pământ mult timp, transmiţând boala la alte plante. Duzii atacaţi au frunzele îngălbenite, cu lăstari scurţi şi slab ramificaţi, care se usucă treptat.
Combaterea putregaiului alb: boala fiind foarte periculoasă, se recomandă scoaterea atentă a duzilor depistaţi ca fiind bolnavi şi arderea lor.
Solul se dezinfectează prin injectare cu cloropicrină la adâncimea de 40 cm şi la intervale de 30 cm sau cu Topsin M-70 în cantitate de 0,5-1 kg/ha. Deoarece umiditatea ridicată a solului constituie factorul principal de predispoziţie a dudului la această boală, este necesară drenarea terenului cu exces de apă. Se va executa un control fitosanitar foarte riguros la puieţii de dud pentru prevenirea transmiterii prin materialul săditor.