Biologia dudului - Rădăcina arborelui

Index articol
Biologia dudului
Rădăcina
Tulpina
Frunza
Floarea
Fructul și sămânța

   Cunoaşterea particularităţilor sistemului radicular şi a modului cum sunt repartizate rădăcinile în sol este importantă, pentru stabilirea tehnologiei de plantare menită să ducă la prelungirea duratei de viaţă, sporirea rezistenţei pomilor faţă de condiţiile nefavorabile din mediul înconjurător şi creșterea productivităţii duzilor. 

   Puterea de creştere, longevitatea duzilor, asigurarea cu substanţe nutritive şi apă depind în mare măsură de dezvoltarea sistemului radicular.

 Culoarea rădăcinii dudului este galbenă, de diferite nuanţe. La ieşirea din embrion, rădăcina dudului este pivotantă şi, pe măsură ce se dezvoltă, dă naştere ramificaţiilor laterale de ordinul I şi II. În afară de rădăcinile principale şi secundare, dudul mai poate forma şi rădăcini adventive. Rădăcina pivotantă, obţinută, la plantele ieşite din sămânţă, se schimbă prin tăierile ce se aplică la plantarea puietului, mărindu-se foarte mult ramificaţiile laterale.

 Cercetările făcute pe mai multe soiuri şi diferite tipuri de sol au arătat că rădăcinile subţiri (0,4 mm diametru), constituie cea mai importantă categorie de rădăcini pentru nutriţia minerală a pomilor. Acestea se găsesc sub proiecţia coroanei, la duzii cu trunchi înalt, în proporţie de peste 60%. La duzii pitici aproximativ 60% din rădăcinile subţiri sunt amplasate între 10 şi 30 de cm de la suprafaţa solului, iar restul, până la 70 de cm. Peste adâncimea de 80 cm numărul rădăcinilor active este foarte redus. Rezultă din aceasta că lucrările solului, inclusiv arătura, sub proiecţia coroanei trebuie făcute întotdeauna superficial, la 10 - 12 cm, pentru a evita distrugerea celor mai valoroase rădăcini.

 Restul rădăcinilor pătrund mai în adâncime, iar în solurile mai calde şi aerisite ajung până la 3 - 8 m, chiar mai mult. Acest caracter al sistemului radicular al dudului indică o mare capacitate de explorare în adâncime a solului, în zonele cu secetă prelungită.

 Chiar şi rădăcinile de schelet şi cele de garnisire se găsesc în sol la adâncimea de 40 - 70 cm. Prin lucrările agrotehnice aplicate solului se poate influenţa dezvoltarea sistemului radicular, în sensul creşterii la o adâncime mai mare sau mai mică, după cum duzii sunt amplasaţi într-o zonă mai secetoasă sau mai bogată în precipitaţii. În terenurile bătătorite şi cu apă freatică la adâncime mică, rădăcinile se ramifici numai la suprafaţă; aceeaşi dispunere a rădăcinilor arc loc şi în cazul duzilor plantaţi în ţelină (pârloagă) sau neîntreţinuţi.

Rădăcinile înregistrează şi o perioadă de creştere de toamnă, în septembrie - octombrie. Cunoaşterea perioadelor de creştere a rădăcinii serveşte drept indiciu pentru stabilirea epocii de plantare a puieţilor de dud. Primăvara, sistemul radicular începe să crească cu 8 - 10 zile mai devreme decât sistemul aerian. Acest proces începe în martie şi este mai energic începând din aprilie şi până în iunie.